Plecarea ingerului.

Stateam noaptea si ma uitam dupa ingeri,asteptam sa coboare din rai.Vroiam sa le vad aripile albe cum m,a cuprind dandu-mi linistea de care aveam nevoie.
Am renuntat,eram copil,nu am mai crezut in existenta lor.Dar intr-o noapte cerul s-a deschis si ingerul pe care mi lam imaginat a venit.Ochii la fel ca cerul si parul cu mirosul unei dimineti de vara in el.
Dar daca raiul o sa mi-l cheme inapoi?Eu sunt in rai cu el,acum,mai ales cand ii privesc ochii.
Se uita inapoi si simt adierea toamnei cum imi mangaie fata si il aud cum sopteste"o sa ma intorc".

O sa cunosc vreodata viata?

Am vrut astazi sa ma regasesc.Am vorbit mai mult,fara sens sau interes cateodata,dar am vorbit,am zambit,fals dar am zambit,oamenii chiar sau lasat pacaliti,un zambet fals poate crea un zid de fier.

Stateam si ii priveam,cat de bucurosi sunt cu viata lor,cu toate nimicurile din ea care sunt mai importante decat orice.I-am privit mult,i-am analizat poti sa zici,si tot nu ii inteleg.
Cat vreau sa ii inteleg,de aceea m-am transformat in ei pentru o zi,am zambit,mi-a pasat de lucruri mici si tot nu ii inteleg.

Am crezut ca o sa ii inteleg pe ei,si pe mine in proces,dar cred ca m-am pierdut mai mult.